Dezvoltarea limbajului presupune atât delimitarea funcţiilor anatomice reprezentate în lobul frontal pentru execuţie, cât şi a celor trei lobi (parietal, temporal şi occipital) pentru funcţiile de fluenţă verbală, semantică şi exprimare grafică sau kinestezică. Aceasta a fost posibil prin apariţia unei reţele neuronale care leagă între ele toate aceste zone şi a cărei afectare poate determina diferite tipuri de afazie.

   Deosebit de utilă pentru practicieni, monografia „Afazia“, având-o ca autoare pe dna dr. Adriana Dulămea, este prezentată de dl prof. dr. Alexandru Şerbănescu. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

    Care copil nu este fascinat de lumea circului? Eu unul am fost un fidel admirator al acestor artişti, al măiestriei acrobaţilor, stăpânirii de sine a dresorilor, fanteziei clovnilor şi am înţeles dăruirea, tristeţile şi dramele lor. Am frecventat reprezentaţiile din arena cu rumeguş încă din perioada interbelică, de la circul lui Zaikin, evocat de Radu Tudoran în romanul „Un port la răsărit“, până la cele ale Circului de Stat, în care apăreau amicii mei dresorii Lidia Jinga şi soţii Kati şi Sergiu Dermengi, clovnul Ciacanica, iluzionistul Iosefini ş.a. Unii au murit tragic. Din păcate, nu avem o expoziţie sau o arhivă vizitabilă privind un istoric al circului pe teritoriul ţării noastre. Au încercat soţii Krateyl să înjghebeze o colecţie, dar naţionalizarea circului lor a oprit demersul. (...)

atras atenţia cercetătorilor şi a determinat atitudini noi faţă de aceste cazuri. Deoarece există o nesiguranţă, uneori chiar confuzii, şi nu există o standardizare a termenilor, expunem câteva date din acest domeniu. (...)

  

     În prezent, cancerul este cea mai frecventă afecţiune în patologia umană, şi în ciuda eforturilor majore întreprinse în sensul diagnosticului precoce şi al terapiei adjuvante, incidenţa sa, precum şi mortalitatea specifică sunt în continuă creştere. Totuşi, în ultima decadă s-au realizat progrese majore în domeniul cunoaşterii mecanismelor fundamentale implicate în geneza, progresia şi metastazarea celulelor tumorale, precum şi în identificarea şi introducerea în practica medicală a unor substanţe cu efect antiproliferativ. Literatura de specialitate abundă de date referitoare la particularităţile patologice, genetice şi moleculare ale celulelor tumorale, precum şi asupra interrelaţiilor celulelor neoplazice cu micromediul realizat de organismul-gazdă. Aceste investigaţii – prin numărul mare şi diversitatea lor – creează adesea impresia unui joc de puzzle ale cărui piese sunt răspândite în dezordine pe masă. Profesorul Dorin Corneliu Olinici are marele merit a fi pus aceste piese la locul lor firesc, prin monografia de excepţie publicată recent la Editura Medicală, intitulată BIOLOGIA CELULARĂ